Este timpul un crâmpei din veșnicie sau veșnicia este timpul dus la infinit? Sau, oare, eternitatea este de fapt în afara timpului? Înainte de a fi fost făcut timpul și după terminarea lui, folosind în mod evident, forțat cuvintele „înainte” și „după”. Și atunci, cu adevărat, omul care se apropie de Dumnezeu, iese în afara timpului și intră în veșnicie?